Archive, Romana

Noi nu iubim

De ce iubim? – Această întrebare ce ni se încleștează cu trufie în fiecare absurditate de moment, în care gelozia sau societatea ne acaparează sentimentele fără a-și ascunde cruzimea în tot acest proces.

Am început să ne lăsăm purtați tot mai puțin în visare, ca în poveștile nemuritoare demult uitate prin cărți, ori în vorbe calde ale părinților noștri, infiripate în alte “vremuri”, le spunem noi.  Dar nu societatea duce la această sinucidere lentă a inimii noastre, ci noi oamenii care acceptăm și ne revendicăm drepturile de a fi integrați, acceptați și în același timp uitați prin nepăsarea și neputința noastră de a ne încorpora sentimentele mai apoi, uitate pe rafturile pline de praf ale acestei biblioteci umane universale.

Priviți spre cer. Priviți spre mare. Priviți mai apoi cum ele se întrepătrund, formând magia. Și nu, nu le pasă dacă vor fi văzuți neaparținând unei lumi comune, nu le este frică să se arate împreună, formând frumusețea unui moment de neuitat.

Am uitat să iubim, să prețuim. Am învățat doar să ne lăsăm conduși. În realitate, întrebarea “de ce iubim?” prin care am început se transformă în altceva. Iar rândurile mele se conduc nu ciclic, deci vedeți… Noi nu iubim. Noi acceptăm. Iar cei ce încă mai caută iubirea, sunt străpunși în timpul expediției spre fericire.   

Noi pur și simplu nu știm să iubim cu adevărat.

Leave a Reply